PIEZÍŞ, -Ă, piezişi, -e, adj., adv. 1. (Care este) aplecat într-o parte, oblic, diagonal; p. ext. strâmb. ♢ Expr. A zâmbi pieziş = a zâmbi din colţul gurii cu ironie, cu răutate, cu amărăciune. 2. (Care se află) în sau cu pantă (foarte) repede. 3. Fig. (Care este, se face etc.) ocolit, indirect; p. ext. (care are loc) (pe) ascuns, (pe) furiş, tainic. 4. (În legătură cu verbe ca „a privi“, „a se uita“ etc. sau cu substantive ca „privire“, „ochi“) (Care este, se face etc.) lateral, dintr-o sau într-o parte; (care este) saşiu, cruciş; fig. (în mod) bănuitor, iscoditor. – Piez² + suf. -iş.

PIEZÍŞ adv. v. chiondorâş, chiorâş, cruciş, încrucişat, saşiu, strâmb.

PIEZÍŞ adj., adv. 1. adj. v. înclinat. 2. adv. oblic, (pop.) ponciş, (reg.) şoldiş, (Transilv. şi Ban.) cordiş, (Olt. şi Munt.) păliş. (Panta coboară ~.) 3. adj. v. abrupt. 4. adv. v. transversal. 5. adj., adv. v. diagonal. 6. adj., adv. cruciş, oblic. (Orientare ~ a unor linii.) 7. adj. v. saşiu. 8. adv. v. saşiu. 9. adj., adv. bănuitor, iscoditor. (Privire ~; priveşte ~.)

PIEZÍŞ adj. v. duşmănos, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic.

piezíş adj. m., pl. piezíşi; f. sg. piezíşă, pl. piezíşe

PIEZÍŞ ~ă (~i, ~e) şi adverbial 1) Care se efectuează sau se află sub un unghi faţă de orizontală; costiş; oblic. Perete ~. 2) (despre terenuri) Care este situat în pantă. 3) Care este sau se face lăturalnic. 4) (despre privire, ochi) Care este orientat cruciş; saşiu. 5) fig. (despre privire) Care caută să observe ceva ascuns; iscoditor; bănuitor. /piez + suf. ~iş