PIRPIRÍU, -ÍE, pirpirii, adj. 1. (Despre fiinţe) Care şi-a încetat dezvoltarea normală sau a degenerat; firav, pipernicit, jigărit. 2. (Rar) Lipsit de avere. 3. (Despre oameni) Care este îmbrăcat sărăcăcios, jerpelit sau (prea) subţire; (despre îmbrăcăminte) prea subţire, nepotrivit cu vremea friguroasă, jerpelit. – Din tc. pırpıri.

Pirpiriu ≠ robust, zdravăn

PIRPIRÍU adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaş, sărac, sărman.

PIRPIRÍU adj. v. jerpelit, peticit, rupt, zdren-ţăros, zdrenţuit.

PIRPIRÍU adj. 1. v. pipernicit. 2. v. slab. 3. v. debil.

pirpiríu adj. m., f. pirpiríe; pl. m. şi f. pirpiríi

PIRPIRÍ//U ~e (~i) 1) (despre organisme vii) Care s-a oprit din dezvoltare sau a degenerat; cu dimensiuni reduse din cauza dezvoltării anormale; jigărit. 2) (despre persoane) Care poartă haine sărăcăcioase sau subţiri; îmbrăcat în haine sărăcăcioase sau subţiri. 3) (despre îmbrăcăminte) Care este sărăcăcios, subţire şi nepotrivit cu vremea friguroasă; jerpelit. /<turc. pirpiri