POP¹, popi, s.m. 1. Stâlp, bârnă, par, prăjină etc. având diverse întrebuinţări, mai ales ca element de susţinere sau de sprijin: a) bucată lungă de lemn, prăjină sau par, folosite pentru a sprijini în mod provizoriu un gard, crengile unui pom etc.; proptea, sprijin; b) stâlp sau bârnă groasă de lemn cu care se susţine provizoriu sau se consolidează un zid, un planşeu, un acoperiş; c) fiecare dintre stâlpii unei prispe sau ai unui pridvor care, având unul dintre capete înfipt în talpa prispei, susţin cu celălalt capăt streaşina acoperişului; d) (reg.) fiecare dintre stâlpii care, având unul dintre capete înfipt în pământ, susţin un gard sau o poartă. ♦ Beţişor aşezat în cutia de rezonanţă a unor instrumente cu coarde. 2. (Reg.) Nume dat mai multor piese, obiecte sau părţi ale acestora, asemănătoare ca formă sau ca întrebuinţare cu un pop¹ (1) ori executate dintr-un pop¹. 3. Grămadă de snopi sau de mănunchi de cânepă ori de alte plante, aşezate în picioare ca să se usuce. [Pl. şi: (3, n.) popuri] – Din bg. pop.

POP², s.n. invar., adj. invar. 1. S.n. invar. Bucată de muzică uşoară cu temă şi linie melodică inspirată din muzica folclorică. 2. Adj. invar. (În sintagma) Muzică pop = muzică uşoară sau rock, cu largă audienţă la public. – Cuv. engl.

POP s. v. chingă, fus, prepeleac, stinghie.

POP s. 1. (CONSTR.) pălimar, (pop.) popârţac, (reg.) poponeţ. (~ de susţinere a unui zid, a unui planşeu.) 2. v. proptea. 3. v. spetează. 4. (reg.) căpiţă, ciuclă, poponeţ. (Un ~ de in.)

pop (stâlp) s. m., pl. popi

pop (muz.) s. n. invar.

pop (mănunchi) s. n., pl. pópuri

POP¹ ~i m. 1) Stâlp la prispă sau la pridvor care susţine streaşina acoperişului; parmac. 2) Bucată de lemn în care se fixează batca sau nicovala. 3) Mănunchi de anumite plante (cânepă, in, stuf etc.) puse în picioare la uscat. /<bulg. pop

POP² n. Formă de muzică uşoară inspirată din muzica folclorică. ♢ Muzică ~ creaţie de muzică uşoară care se bucură de mare popularitate la public. /Cuv. engl.

(pop.) a-si pune pirostriile