POVĂŢUÍ, povăţuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A sfătui pe cineva să facă într-un anumit fel. 2. A conduce, a călăuzi, a îndruma pe cineva în viaţă sau, p. gener., pe un drum. ♦ (Înv.) A comanda o armată. – Povaţă + suf. -ui.

POVĂŢUÍ vb. v. călăuzi, cârmui, comanda, conduce, dirigui, dirija, domni, ghida, guverna, îndruma, orienta, stăpâni.

POVĂŢUÍ vb. 1. v. călăuzi. 2. v. îndruma. 3. v. sfătui.

povăţuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. povăţuiésc, imperf. 3 sg. povăţuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. povăţuiáscă

A POVĂŢU//Í ~iésc tranz. A trata cu poveţe, cu recomandări; a sfătui; a îndruma; a învăţa. ~ de bine. /povaţă + suf. ~ui