PRĂSÍLĂ, prăsile, s.f. 1. Reproducţie (dirijată) între animale domestice (de rasă). 2. Animal tânăr, pui de animal domestic rezultat în urma prăsilei (1); p. ext. animal domestic de rasă bun pentru reproducere. ♦ Descendenţii, produşii unui animal de rasă; p. ext. animal din rasă ameliorată. 3. (Rar) Rasă, neam, soi. [Pl. şi: prăsili] – Prăsi + suf. -ilă.

PRÁŞILĂ, praşile, s.f. (Pop.) Prăşit¹. [Var.: prăşílă s.f.] – Et. nec.

PRĂŞÍLĂ s.f. v. praşilă.

PRĂSÍLĂ s. v. coborâtor, copil, descendent, odraslă, progenitură, scoborâtor, ur-maş, viţă, vlăstar.

PRĂSÍLĂ s. 1. v. reproducere. 2. v. pui.

PRÁŞILĂ s. v. prăşit.

práşilă s. f., g.-d. art. práşilei; pl. práşile

prăsílă s. f., g.-d. art. prăsílei; pl. prăsíle

PRÁŞIL//Ă ~e f. Acţiunea de a prăşi. [G.-D. prăşilei] /Orig. nec.

PRĂSÍL//Ă ~e f. 1) Înmulţire dirijată a animalelor domestice de rasă. 2) Pui de animal domestic obţinut pe această cale. ♢ De ~ a) de rasă ameliorată; b) destinat reproducţiei. [G.-D. prăsilei] /a (se) prăsi + suf. ~ilă