PRIZĂRÍ, pers. 3 prizăreşte, vb. IV. Refl. (Pop. şi fam.; despre oameni, animale şi plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti.

PRIZĂRÍ vb. v. chirci, degenera, închirci, pipernici, răni, sfriji, zgârci.

prizărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prizărésc, imperf. 3 sg. prizăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. prizăreáscă

A PRIZĂR//Í ~ésc tranz. rar A face să se prizărească. /<sl. prĕzrĕti

A SE PRIZĂR//Í mă ~ésc intranz. A se opri din dezvoltare sau a-şi micşora dimensiunile; a rămâne sau a deveni mic; a se pipernici; a se chirci. /<sl. prĕzrĕti

prizărí, prizărésc, vb. IV 1. (refl.; pop. şi fam.; despre animale şi plante) a deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se chirci, a se pipernici. 2. (reg.; despre oameni) a duce o viaţă modestă, grea. 3. (reg.) a (se) răni în război.