PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naştere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-şi avea obârşia, originea, provenienţa din... – Din fr. provenir.

PROVENÍ vb. 1. a purcede, (înv.) a proceda, (fig.) a izvorî. (~ dintr-un trecut îndepărtat.) 2. v. des-cinde. 3. a fi, a se trage. (De unde ~?) 4. a ieşi, a se naşte. (Ce ~ din pisică şoareci mănâncă.) 5. v. deriva. 6. v. decurge. 7. a deriva, a rezulta, (pop.) a se trage. (Multe consecinţe ~ de aici.) 8. v. rezulta. 9. v. emana.

PROVENÍ vb. v. înapoia, întoarce, reveni, veni.

provení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. provínă

A PROVENÍ provín intranz. 1) (despre persoane) A se trage dintr-un neam oarecare; a fi de o anumită origine; a-şi avea obârşia; a coborî; a deriva. 2) (despre obiecte) A apărea ca urmare; a decurge. /<fr. provenir

PROVENÍ vb. IV intr. A se trage, a rezulta din. [P.i. provín şi (pop.) províu. / după fr. provenir].