RĂCNÍ, răcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate strigăte puternice şi prelungi; a rage, a mugi, a zbiera. 2. (Despre oameni) A scoate strigăte puternice; p. ext. a vorbi răstit şi tare, a se răsti (la cineva). – Din sl. ryknonti.

A răcni ≠ a şopti

RĂCNÍ vb. 1. v. striga. 2. v. vocifera. 3. v. răsti.

răcní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răcnésc, imperf. 3 sg. răcnéa; conj. prez. 3 sg. şi pl. răcneáscă

A RĂCN//Í ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A scoate răcnete; a produce sunete puternice şi stridente; a striga; a ţipa. 2) (despre copii) A plânge cu voce tare. 3) (despre animale) A scoate sunete caracteristice speciei; a rage; a mugi; a zbiera. 4) pop. A vorbi pe un ton ridicat; a-şi manifesta nemulţumirea sau mânia prin vorbe răstite; a striga; a ţipa; a vocifera. /<sl. ryknonti