RĂZLÉŢ, -EÁŢĂ, răzleţi, -e, adj. 1. (Despre fiinţe) Care s-a depărtat de ceilalţi, care a rămas singur. ♦ (Şi adv.) Situat la distanţă (unul de altul). ♦ (Despre sunete) Lipsit de legătură, de continuitate; izolat; sporadic. 2. Care rătăceşte din loc în loc; pribeag, înstrăinat, hoinar. ♦ (Despre privire, ochi) Rătăcit, pierdut. – Din răzleţi (derivat regresiv).

Răzleţ ≠ împreună

RĂZLÉŢ adj., adv. 1. adj. izolat, pribeag, rătăcit, singur, singuratic, solitar. (Se uita la un nor ~.) 2. adj. disparat, izolat. (Elemente ~; amintiri ~.) 3. adj. izolat, sporadic. (Câteva cazuri ~ de îmbolnăvire.) 4. adv. izolat, sporadic, (înv.) sporadiceşte. (Apare ~.)

răzléţ adj. m., pl. răzléţi; f. sg. răzleáţă, pl. răzléţe

RĂZL//ÉŢ ~eáţă (~éţi, ~éţe) 1) Care este situat aparte; despărţit de mediul din jur; separat; izolat. Sate ~eţe. 2) Care rătăceşte din loc în loc; în stare de vagabondaj. 3) (despre sunete, vorbe etc.) Care este lipsit de legătură; fără continuitate; izolat; sporadic. 4) rar (despre ochi, priviri) Care exprimă dezorientare; rătăcit. /v. a (se) răzleţi