ROTOCÓL, -OÁLĂ, rotocoli, -oale, s.n., adj. (Pop.) 1. S.n. Imagine, contur, figură sau corp în formă de disc, de cerc sau de inel. ♢ Loc. adv. În rotocol = în spirală. 2. S.n. Mişcare circulară; rotire, învârtire. ♢ Expr. A da rotocoale cuiva (sau la ceva)= a se învârti în jurul cuiva (sau a ceva); a jindui la cineva sau la ceva, a-i da târcoale. 3. Adj. Care are forma unui cerc; rotund. [Var.: rotogól, -oálă adj., s.n.] – Roată + ocol.

ROTOCÓL s. 1. v. cerc. 2. cerc, colac. (Din hornuri se înalţă ~oale de fum.)

ROTOCÓL s. v. întoarcere, învârteală, învârtire, învârtit, învârtitură, răsucire, roabă, rotaţie, rotire, rotit.

ROTOCÓL adj. v. circular, rotund.

rotocól adj. m., pl. rotocóli; f. sg. rotocoálă, pl. rotocoále

rotocól s. n., pl. rotocoále

ROTOC//ÓL ~oále n. 1) Figură sau corp în formă de cerc. ~oale de fum. ♢ În ~ în (formă de) spirală. 2) Mişcare circulară; rotire; roată. ♢ A da ~oale cuiva (sau la ceva) a se învârti în jurul cuiva (sau a ceva); a da târcoale. /roată + ocol