SATÍR, satiri, s.m. Fiecare dintre divinităţile rustice din mitologia greacă, reprezentată printr-o fiinţă cu corp omenesc acoperită cu păr, cu coarne şi picioare de ţap (sau de cal), care personifica instinctele brutale. ♦ Epitet dat unui om cinic şi desfrânat. [Acc. şi: sátir] – Din fr. satyre, lat. Satyrus.

satír s. m., pl. satíri

SATÍR ~i m. 1) (în mitologia greacă) Personaj imaginar, prezentat ca un monstru păros, cu coarne mici, urechi mari şi ascuţite şi cu picioare de cal sau de ţap, personificând brutalitatea. 2) fig. Persoană cinică şi desfrânată. /<lat. Satyrus, ngr. sátyros, fr. satyre, germ. Satyr

SATÍR s.m. (Mit.) Divinitate a pădurilor imaginată cu o faţă bestială, cu corpul păros, cu picioare şi coarne de ţap. ♦ (Fig.) Om desfrânat, libidinos; cinic. [Acc. şi sátir. / < fr. satyre, lat. satyrus, gr. satyros].