SCÁLDĂ, scalde, s.f. (Pop.) 1. Loc de scăldat; scăldătoare. 2. Vas mare pentru îmbăiat; cadă. – Din scălda (derivat regresiv).

SCĂLDÁ, scald, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A face baie, a (se) îmbăia. ♦ Refl. Fig. A se reflecta, a se oglindi. 2. Tranz. (Adesea fig.) A uda, a muia. ♢ Expr. A-şi scălda ochii în lacrimi = a lăcrima sau a plânge. ♦ (Despre ape) A curge udând un teritoriu. Refl. (Despre păsări şi alte animale) A se cufunda, a se tăvăli în nisip, în praf etc. Tranz. (Fam.; în expr.) A o scălda = a evita un răspuns sau o atitudine hotărâtă, a răspunde evaziv. – Lat. excaladare.

SCĂLDÁ vb. v. oglindi, proiecta, răsfrânge, reflecta.

SCĂLDÁ vb. 1. v. îmbăia. 2. v. uda. 3. v. acoperi.

SCÁLDĂ s. v. baie, cadă, îmbăiere, scăldare, scăldat, vană.

scáldă s. f., g.-d. art. scáldei; pl. scálde

scăldá vb., ind. prez. 1 sg. scald, 3 sg. şi pl. scáldă

A SCĂLDÁ scald tranz. 1) A face să se scalde. 2) A muia din toate părţile; a uda în întregime. ♢ A o scălda a ocoli un răspuns direct şi hotărât. A-şi ~ ochii în lacrimi a plânge. 3) A cuprinde din toate părţile. Marea scaldă ţărmul. /<lat. excaldare

A SE SCĂLDÁ mă scald intranz. (despre fiinţe) A se cufunda în apă, în alt lichid sau într-o substanţă pulverulentă (cu scop igienic, curativ sau din plăcere). ~ în râu. Găinile se scaldă în praf. ♢ ~ în bani a fi foarte bogat. ~ în bine a trăi în lux. ~ în sânge a omorî din cruzime. /<lat. excaldare