SCĂPĂTÁ, scápăt, vb. I. Intranz. 1. (Pop.; despre Soare, Lună şi alţi aştri; la pers. 3) A coborî spre asfinţit; a apune, a asfinţi. ♦ A aluneca în jos, a cădea, a se cufunda. ♦ (Despre ochi, priviri) A luneca, a se abate de pe obiectul fixat (din cauza oboselii). 2. A sărăci. – Lat. *excapitare.

A scăpăta ≠ a răsări

SCĂPĂTÁ vb. v. abate, aluneca, apune, asfinţi, coborî, decădea, depărta, devia, dispărea, divaga, greşi, împiedica, împu-ţina, îndepărta, păcătui, pieri, pleca, poticni, reduce, regresa, scădea.

SCĂPĂTÁ vb. 1. v. însera. 2. v. sărăci.

scăpătá vb., ind. prez. 1 sg. scápăt, 3 sg. şi pl. scápătă; conj. prez. 3 sg. şi pl. scápete

A SCĂPĂTÁ scápăt intranz. 1) (despre aştri) A se lăsa spre sau după orizont; a asfinţi; a declina; a coborî; a apune. 2) A aluneca liber în jos. 3) fig. A deveni sărac; a pierde averea; a se ruina; a sărăci. 4) înv. fig. A se afla în declin; a decădea; a regresa. /<lat. excapitare