SCANDÁL, scandaluri, s.n. 1. Zarvă, vâlvă produsă de o faptă reprobabilă, ruşinoasă; indignare, revoltă provocată de o asemenea faptă. ♦ Zgomot mare, gălăgie, tărăboi. ♢ Expr. (Fam.) A face cuiva scandal = a mustra aspru, a certa pe cineva cu vorbe aspre pe ton ridicat. 2. Întâmplare care tulbură ordinea publică; faptă urâtă, ruşinoasă, care provoacă indignare. ♦ Situaţie ruşinoasă; ruşine. – Din fr. scandale, lat. scandalum.

SCANDÁL s. v. abatere, culpabilitate, culpă, dificultate, eroare, greşeală, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, oprelişte, păcat, piedică, stavilă, vină, vinovăţie.

SCANDÁL s. 1. scenă, tapaj. (I-a făcut un ~ nemaipomenit.) 2. v. hărmălaie.

scandál s. n., pl. scandáluri

SCANDÁL ~uri n. 1) Faptă imorală săvârşită de persoane considerate ca fiind cinstite. 2) Gălăgie mare, însoţită de astfel de fapte. 3) Caz care provoacă indignarea opiniei publice. 4) Situaţie dezonorantă, înjositoare; dezonoare; ruşine. /<sl. skandalu, ngr. skándalon, fr. scandale, lat. scandalum

SCANDÁL s.n. 1. Zarvă provocată de o faptă urâtă, ruşinoasă; faptă urâtă, rea, care provoacă indignare. ♦ Situaţie ruşinoasă. 3. Obiect de îmbrăcăminte femeiască asemănător burtierei. [Pl. -luri, -le. / < fr. scandale, cf. lat. scandalum].