SCÉNĂ, scene, s.f. 1. Parte mai ridicată şi special amenajată în incinta unei săli de spectacole sau în aer liber, unde se desfăşoară reprezentaţiile. ♢ Expr. A pune în scenă = a regiza. ♦ Teatru. ♢ Expr. A părăsi scena = a) a părăsi profesiunea de actor; b) a se retrage dintr-o activitate. 2. Subdiviziune a unui act dintr-o operă dramatică, marcată prin intrarea sau ieşirea unui personaj. 3. Fig. Loc unde se petrece ceva. 4. Fig. Acţiune capabilă de a impresiona pe cineva, de a-i atrage atenţia; întâmplare interesantă. ♦ (Concr.) Compoziţie plastică în care sunt de obicei înfăţişate mai multe personaje. 5. Fig. Ceartă, ieşire violentă. ♢ Expr. (Fam.) A-i face cuiva o scenă = a aduce cuiva imputări violente (cu ameninţări, cu lacrimi etc.). – Din fr. scène, it. scena, lat. scaena.

SCÉNĂ s. 1. v. decor. 2. v. privelişte. 3. v. teatru. 4. (LIT.) (înv.) perdea, scenetă. (Actul I, ~ a 4-a.) 5. v. dramaturgie. 6. v. episod. 7. v. scandal.

scénă s. f., g.-d. art. scénei; pl. scéne

SCÉN//Ă ~e f. 1) Parte în formă de platformă a unei săli de spectacole, special amenajată pentru reprezentaţii artistice. ♢ A pune în ~ a monta o piesă; a înscena. 2) Activitate desfăşurată de un actor; artă teatrală. ♢ A părăsi ~a a) a abandona profesia de actor; b) a se retrage dintr-o activitate oarecare. 3) Subdiviziune a unui act dintr-o piesă de teatru. 4) fig. Loc unde se desfăşoară o acţiune sau o activitate; arenă. 5) Fapt care atrage atenţia cuiva. 6) Manifestare violentă a unei atitudini faţă de cineva sau ceva. ♢ A-i face cuiva o ~ a-i aduce cuiva imputări pe un ton răstit şi pretenţios. [G.-D. scenei] /<fr. scene, lat. scaena, it. scena

SCÉNĂ s.f. 1. Parte mai ridicată a unei săli de teatru, unde joacă actorii. 2. Teatru; arta dramatică. ♢ A părăsi scena = a se retrage din teatru, (fig.) dintr-o activitate oarecare; a pune în scenă = a organiza felul în care se va reprezenta o piesă de teatru. ♦ Decorurile folosite pentru a reprezenta locul unde se petrece acţiunea piesei. 3. Subdiviziune a unui act dintr-o piesă determinată fie de intrarea sau ieşirea unui personaj, fie de modificarea locului sau a timpului de acţiune. ♦ (P. ext.) Scurtă etapă în desfăşurarea unei opere literare în care se consumă o singură întâmplare, într-un cadru neschimbat. 4. Loc unde se petrece o acţiune sau o activitate. 5. Acţiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. Ceartă, ieşire violentă, scandal. // (În forma scen-, sceno-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) scenă“. [Pron. sce-. / < fr. scène, it. scena, cf. lat. scaena, gr. skene – adăpost, refugiu].