SCRUTĂTÓR, -OÁRE, scrutători, -oare, adj. Care priveşte atent, pătrunzător. ♦ Fig. Care analizează minuţios. – Scruta + suf. -ător.

SCRUTĂTÓR s. v. cercetător, om de ştiinţă.

SCRUTĂTÓR adj. 1. v. atent. 2. v. perspicace.

scrutătór adj. m., pl. scrutătóri; f. sg. şi pl. scrutătoáre

SCRUTĂTÓR¹ adv. În mod foarte atent; cu multă atenţie. A privi ~. /<fr. scrutateur, lat. scrutator

SCRUTĂT//ÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre privire sau despre ochi) Care scrutează; care cercetează cu multă atenţie; iscoditor. 2) fig. (despre persoane) Care examinează cu minuţiozitate pentru a pătrunde în esenţa lucrurilor. /<fr. scrutateur, lat. scrutator

SCRUTĂTÓR, -OÁRE adj. Atent, cu priviri pătrunzătoare. ♦ (Fig.) Care cercetează amănunţit. [< scruta + -(ă)tor].