SETÓS, -OÁSĂ, setoşi, -oase, adj. Chinuit de sete; însetat. ♦ Fig. Avid, lacom, dornic de ceva. – Sete + suf. -os.

SETÓS adj. v. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduit, jinduitor, râvnitor.

SETÓS adj. însetat, (rar) nebăut, (înv. şi reg.) însetoşat, secetos, (înv.) săţios. (Un om ~.)

setós adj. m., pl. setóşi; f. sg. setoásă, pl. setoáse

SET//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) Care are sete (mare); cu sete (mare); însetat. 2) fig. Care este stăpânit de o dorinţă puternică; dornic de ceva; ahtiat. ~ de lumină. /sete + suf. ~os

SETÓS, -OÁSĂ adj. (Bot.; despre unele organe) Acoperit cu peri duri şi tari. [< fr. séteux, cf. lat. setosus].