SFORŢÁ, sforţéz, vb. I. Refl. A face, a depune un efort fizic sau intelectual; a se opinti, a se sili, a se strădui. – Pref. s- + forţa. Cf. it. s f o r z a r e.

SFÓRŢĂ s. v. caznă, chin, dinamism, efort, energie, forţare, forţă, impetuozitate, muncă, osteneală, putere, robusteţe, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă, tărie, trudă, vigoare, vitalitate, vlagă, zbatere.

SFORŢÁ vb. 1. v. opinti. 2. v. strădui. 3. v. încerca. 4. a (se) lupta, a se sili, a se strădui. (Se ~ să împiedice răul.)

sforţá vb., ind. prez. 1 sg. sforţéz, 3 sg. şi pl. sforţeáză

A SE SFORŢ//Á mă ~éz intranz. A depune forţă (fizică sau/şi intelectuală) în vederea realizării unei acţiuni. /cf. S + a sforţa, it. sforzare

SFORŢÁ vb. I. refl. A se sili din răsputeri; a se opinti, a se strădui. [< it. sforzare].