SIGURÁNŢĂ, (3) siguranţe, s.f. 1. Lipsă de primejdie; sentiment de linişte şi încredere pe care îl dă cuiva faptul de a se şti la adăpost de orice pericol; securitate. 2. Lipsă de îndoială, convingere neclintită, încredere nestrămutată; certitudine. ♢ Loc. adv. Cu siguranţă = a) fără îndoială, desigur; sigur; b) cu încredere, cu hotărâre, ferm. ♦ Fermitate, precizie, pricepere, îndemânare. 3. Dispozitiv la armele de foc, care împiedică descărcarea accidentală a armei. ♦ Organ de maşină, aparat sau dispozitiv care protejează un material sau un sistem tehnic împotriva efectelor dăunătoare provocate de acţiuni interioare sau exterioare. ♢ Siguranţă în funcţionare = fiabilitate. ♦ Dispozitiv care întrerupe automat un circuit electric la trecerea unui curent electric prea intens. ♢ Siguranţă automată = siguranţă electrică de tipul unui întrerupător automat, care este repusă în funcţiune prin simpla apăsare a unui buton. ♦ Ac de siguranţă = ac prevăzut cu o închizătoare care îi acoperă vârful, pentru a evita înţepătura sau pentru a împiedica desprinderea din locul unde este înfipt. ♦ Dispozitiv care se introduce în broasca unei uşi, pentru ca uşa să nu poată fi deschisă cu o cheie falsă. 4. Nume dat în trecut poliţiei secrete. [Var.: (înv.) siguránţie s.f.] – Sigur + suf. -anţă.

Siguranţă ≠ dubiu, incertitudine, îndoială

SIGURÁNŢĂ s. v. adeverinţă, asigurare, chitanţă, dovadă, mărturie, recipisă.

SIGURÁNŢĂ s. 1. apărare, asigurare, pază, protecţie, protejare, securitate. (Măsuri de ~.) 2. (TEHN.) siguranţă în funcţionare = fiabilitate. 3. securitate, (înv.) siguraţie, siguritate. (Un sentiment de ~.) 4. v. convingere. 5. încredere, nădejde. (Pot să am ~ în voi?) 6. fermitate, hotărâre. (Vocea lui capătă mai multă ~.) 7. cer-titudine, (livr.) infailibilitate. (~ unui remediu.) 8. precizie. (Dovedeşte o mare ~ în probele de tir.)

siguránţă s. f., g.-d. art. siguránţei; (dispozitive) pl. siguránţe

SIGURÁNŢ//Ă ~e f. 1) Situaţie fără pericol; lipsă de primejdie; securitate. ♢ A fi în ~ a fi ferit de primejdii. 2) Lipsă de îndoială; convingere fermă; certitudine. ♢ Cu ~ a) cu deplină încredere în sine; b) fără îndoieli. Pentru mai multă ~ a) pentru a fi mai sigur; b) pentru a asigura securitate deplină. 3) Exactitate în realizarea unei acţiuni; dibăcie; dexteritate. 4) Dispozitiv al unei arme de foc care împiedică descărcarea accidentală a acesteia. 5) Dispozitiv care protejează un sistem tehnic împotriva acţiunii dăunătoare sau nedorite. ♢ Ac de ~ ac prevăzut la unul din capete cu închizătoare, întrebuinţat pentru a prinde ceva. ~ electrică dispozitiv de întrerupere automată a unui circuit electric, când intensitatea curentului depăşeşte nivelul obişnuit. 6) Poliţie secretă. [G.-D. siguranţei] /sigur + suf. ~anţă

SIGURÁNŢĂ¹ s.f. Lipsă de primejdie. 2. Lipsă de îndoială, convingere neclintită; certitudine. 3. Dispozitiv la o armă de foc, care împiedică descărcarea întâmplătoare a acesteia. ♦ Dispozitiv care întrerupe automat un circuit electric. [< sigur + -anţă].

SIGURÁNŢĂ² s.f. Nume dat în trecut poliţiei politice secrete. [Cf. it. sicurezza].