SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A-şi pierde sau a face să-şi piardă dreapta judecată; a înnebuni. ♢ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce în eroare; a păcăli, a înşela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. Intranz. (Reg.) A greşi. 4. Tranz. (Pop.) A mişca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ Fig. A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sŭmensti, sŭmenton.

SMINTÍ vb. v. acri, ademeni, altera, amăgi, clătina, clinti, contraface, corupe, decădea, deforma, denatura, deplasa, deprava, deranja, descompune, desfrâna, destrăbăla, dezarticula, disloca, esca-mota, falsifica, fermenta, greşi, inco-moda, împuţi, înăcri, încânta, încurca, înşela, jena, luxa, măslui, minţi, misti-fica, mişca, momi, muta, păcăli, păcătui, perverti, prosti, purta, răstălmăci, rătăci, scrânti, stingheri, stânjeni, strica, suci, supăra, trişa, tulbura, urni, vicia.

SMINTÍ vb. v. înnebuni.

smintí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. smintésc, imperf. 3 sg. sminteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sminteáscă

A SMINT//Í ~ésc tranz. 1) A face să se smintească; a scoate din minţi. 2) (obiecte stătătoare) A mişca din loc; a clinti; a urni. 3) pop. (persoane) A face să ia un neadevăr drept adevăr; a amăgi; a înşela. 4) (persoane) A împiedica să facă ceva. 5) A face să-şi piardă integritatea (lovind, sfărâmând); a strica; a vătăma. ♢ ~ în bătaie a bate tare. /<sl. sumensti, sumenton

A SE SMINT//Í mă ~ésc intranz. A-şi pierde facultatea de a judeca normal; a-şi ieşi din minţi; a se aliena; a se scrânti; a înnebuni; a se zăpăci. /<sl. sumensti, sumenton