SPÍŢĂ, spiţe, s.f. 1. Fiecare dintre bucăţile de lemn sau dintre barele subţiri de metal care leagă cercul sau obezile unei roţi de butucul sau de centrul ei. ♦ Stinghie, spetează. 2. Fiecare dintre treptele unei scări; fuscel. 3. Fig. Grad de rudenie; neam; totalitatea persoanelor care descind din aceeaşi persoană; p. ext. origine. ♢ Spiţa neamului = arbore genealogic. 4. Unitate biologică formată din lanţuri de specii care au derivat una din alta în decursul istoriei lor. – Din bg., scr. spica.

SPÍŢĂ s. v. ceatlău, cruce, demnitate, gene-alogie, generaţie, naştere, obârşie, origine, provenienţă, rang, spetează, şiştor, titlu, treaptă.

SPÍŢĂ s. I. (TEHN.) fuscel, treaptă, (reg.) cui, pretcă, stinghie. (~ unei scări de lemn.) II. 1. neam, seminţie, viţă, (livr.) stirpe, (Transilv.) porodiţă, (înv.) rod, soi, stepenă. (Oameni din aceeaşi ~.) 2. (JUR.) tulpină. (~ la o succesiune.)

spíţă s. f., g.-d. art. spíţei; pl. spíţe

SPÍŢ//Ă ~e f. 1) Fiecare dintre piesele care leagă obada unei roţi cu butucul acesteia. 2) fig. Grad de rudenie. ♢ Neam de pe a şaptea ~ rudă foarte îndepărtată. 3) Totalitate a celor care îşi trag obârşia dintr-un strămoş comun. ♢ ~a neamului arbore genealogic. /<bulg., ucr. spica