STRẤNGERE, strângeri, s.f. Faptul de a (se) strânge; strâns¹, strânsătură. ♢ Expr. (Cu) strângere de inimă = (cu un) puternic sentiment de teamă, de durere, de regret etc. ♦ (Înv.) Recrutare. – V. strânge.

STRÂNGERE s. I. 1. v. legare. 2. v. încingere. 3. v. înşurubare. 4. v. încleştare. 5. v. îmbrăţişare. 6. v. împăturire. 7. v. contractare. 8. v. chircire. 9. v. întărire. II. 1. v. acumulare. 2. v. tezaurizare. 3. v. economisire. 4. v. convocare. 5. v. recoltare. 6. v. adunare. 7. încasare, percepere, strâns. (~ taxelor.) 8. culegere, cules, ridicare, ridicat, strâns. (~ unei hârtii de pe jos.) 9. adunare, colecţionare, culegere. (~ unor texte populare.)

strângere s. f., g.-d. art. strângerii; pl. strângeri

STRÂNGER//E ~i f. v. A STRÂNGE şi A SE STRÂNGE. ♢ Cu ~ de inimă cu un sentiment de durere sau de teamă. ~ de mână strângere a mâinii cuiva în semn de afecţiune. /v. a (se) strânge