SUBSTANŢIÁL, -Ă, substanţiali, -e, adj. 1. Care ţine de substanţa (4) unui lucru; principal, esenţial; p. ext. important, însemnat, mare. 2. (Despre alimente; adesea adverbial) Bogat în substanţe hrănitoare; consistent. [Pr.: -ţi-al] – Din fr. substantiel, lat. substantialis.

SUBSTANŢIÁL adj. v. consistent, hrănitor, material, nutritiv, săţios, suculent.

SUBSTANŢIÁL adj. 1. v. esenţial. 2. v. important. 3. (înv. fig.) măduvos. (Un răspuns ~.)

substanţiál adj. m. (sil. -ţi-al), pl. substanţiáli; f. sg. substanţiálă, pl. substanţiále

SUBSTANŢIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de substanţă; propriu substanţei. 2) Care este de primă importanţă; foarte important; primordiual; cardinal; fundamental; esenţial; principal. Aport ~. 3) Care se impune prin importanţă; de importanţă deosebită; important; considerabil. 4) (despre alimente) Care conţine multe substanţe nutritive; bogat în substanţe hrănitoare. [Sil. sub-stan-ţi-al] /<fr. substantiel, lat. substantialis