|
surghiun. 6 rezultate gasite
SURGHIÚN, (1) surghiunuri, s.n. (2) surghiuni, s.m. 1. S.n. Surghiunire, exil, deportare. ♦ Stare, situaţie de exilat, de proscris; fig. pribegie, înstrăinare. 2. (Înv.) S.m. Surghiunit. – Din tc. sürgün.
SURGHIÚN s. 1. v. exil. 2. deportare.
surghiún (persoană) s. m., pl. surghiúni
surghiún (exil) s. n., pl. surghiúnuri
SURGHIÚN ~uri n. înv. 1) Măsură re-presivă constând în expulzarea din ţară sau din locul de trai a unei persoane care s-a făcut vinovată faţă de puterea de stat; exil; expulzare; deportare. 2) Stare a unei persoane expulzate din ţară sau din locul de trai. [Sil. -ghiun] /<turc. sürgün
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
|