TĂIÓS, -OÁSĂ, tăioşi, -oase, adj. I. (Despre obiecte) Care este ascuţit, dur şi poate tăia; ascuţit. II. Fig. 1. (Despre vânt, ger etc.) Care biciuieşte trupul sau faţa, care îţi dă senzaţia că te taie. 2. (Despre privire, glas etc.) Pătrunzător, aspru, ascuţit. 3. (Despre vorbe, stil etc.) Muşcător, caustic. – Tăia + suf. -os.

Tăios ≠ netăios, tocit, tunchit

TĂIÓS adj. v. ascuţit.

TĂIÓS adj. v. aspru, răstit, ridicat, sarcas-tic, satiric.

tăiós adj. m., pl. tăióşi; f. sg. tăioásă, pl. tăioáse

TĂI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) (despre obiecte) Care taie bine; ascuţit. Cuţit ~. 2) fig. (despre vânt, ger) Care produce senzaţia de biciuire, de tăiere. 3) şi adverbial fig. (despre privire, glas, vorbe) Care parcă taie; ascuţit. /a tăia + suf. ~os

taios, taioasa – care taie, ascutita