TÁGMĂ, tagme, s.f. Totalitatea persoanelor care aparţin aceleiaşi categorii profesionale sau sociale; breaslă; ceată. ♦ (Peior.) Clică, gaşcă. – Din ngr. tághma.

TÁGMĂ s. 1. v. breaslă. 2. rând. (A intrat în ~ negustorilor.) 3. v. cin. 4. v. castă.

TÁGMĂ s. v. bandă, categorie, cârdăşie, clan, clasă, clică, gaşcă, grup, grupare, şleahtă.

tágmă s. f., g.-d. art. tágmei; pl. tágme

TÁGM//Ă ~e f. 1) Totalitate a persoanelor care ţin de aceeaşi categorie socială sau profesională. 2) pop. Grup de indivizi uniţi în vederea unor scopuri suspecte; clică; gaşcă; clan; cârdăşie; tacâm; şleahtă; bandă; coterie. [G.-D. tagmei] /<ngr. tágma