TEŞÍ, teşesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuţit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati.

TEŞÍ vb. 1. v. turti. 2. v. şanfrena. 3. v. olări.

TEŞÍ vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoşa, îngrozi, înspăimânta, jena, ruşina, sfii, tremura, zgudui.

teşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. teşésc, imperf. 3 sg. teşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. teşeáscă

A TEŞ//Í ~ésc tranz. 1) (lemne, trunchiuri) A tăia pieziş. 2) (obiecte cu muchii, margini sau colţuri proeminente) A face să se teşească. 3) (obiecte alungite în partea de sus) A turti, strâmbând sau aplecând pe o parte. 4) fig. A culca la pământ (printr-o lovitură); a doborî; a prăvăli. /<bulg. teša

A SE TEŞÍ pers. 3 se teşéşte intranz. (despre obiecte cu muchii, margini sau colţuri proeminente) A căpăta forme mai netede (în urma tocirii). /<bulg. teša