TEMPERATÚRĂ, temperaturi, s.f. Gradul, starea de căldură a unui mediu, a unui corp etc. ♢ Temperatură absolută = temperatură care se măsoară pornind de la zero absolut. ♦ Stare fiziologică constantă a corpului animal, reprezentând echilibrul dintre căldura produsă şi cea pierdută. ♦ Gradul de căldură ridicată a corpului omenesc, reprezentând un simptom patologic; fierbinţeală, febră. – Din fr. température, lat. temperatura.

TEMPERATÚRĂ s. 1. (MET.) (înv.) aşezământ, temperament. (Afară a scăzut mult ~.) 2. (MED.) călduri (pl.), febră, fierbinţeală, friguri (pl.), (pop.) arşiţă, (reg.) năplăială, vipie, (înv.) aprinzeală, (rar fig.) jar. (Un bolnav cu ~.)

temperatúră s. f., g.-d. art. temperatúrii; pl. temperatúri

TEMPERATÚR//Ă ~i f. 1) Mărime care caracterizează gradul de încălzire a unui corp sau a unui mediu. ♢ ~ absolută temperatură care se măsoară pornind de la zero absolut. ~ de fierbere temperatură la care fierbe un lichid. 2) pop. Căldură ridicată (peste limita normală) a corpului, ca indice al îmbolnăvirii; febră. A avea ~. [G.-D. temperaturii] /<lat. temperatura, fr. temperature, germ. Temperatur