TENDENŢIÓS, -OÁSĂ, tendenţioşi, -oase, adj. Care urmăreşte un anumit scop, care trădează o tendinţă ascunsă; care vrea să insinueze ceva; lipsit de obiectivitate, părtinitor. [Pr.: -ţi-os] – Din fr. tendancieux.

TENDENŢIÓS adj. v. părtinitor.

tendenţiós adj. m. (sil. -ţi-os), pl. tendenţióşi; f. sg. tendenţioásă, pl. tendenţioáse

TENDENŢI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) Care manifestă o tendinţă ascunsă; lipsit de obiectivitate. [Sil. -ţi-os] /<fr. tendacieux