TIMBRÁ, timbrez, vb I. Tranz. 1. A aplica timbrul legal pe o scrisoare, pe un act oficial etc.; p. ext. a plăti o taxă de timbru. 2. (Despre cântăreţi) A-şi exersa vocea în vederea obţinerii unui timbru plăcut şi bine marcat. – Din fr. timbrer.

TIMBRÁ vb. a franca, a marca. (A ~ o scrisoare.)

timbrá vb., ind. prez. 1 sg. timbréz, 3 sg. şi pl. timbreáză

A TIMBR//Á ~éz tranz. (scrisori, acte etc.) A înzestra cu timbre (drept taxă sau impozit). [Sil. tim-bra] /<fr. timbrer