DESPÓTIC, -Ă, despotici, -ce, adj. (Despre o faptă, un regim, o lege) De despot, caracteristic despoţilor; tiranic, dictatorial, samavolnic; (despre oameni) care se comportă ca un despot; absolut, arbitrar (2). – Din fr. despotique.

DESPÓTIC adj. 1. v. tiranic. 2. v. tiran. 3. v. abuziv.

despótic adj. m., pl. despótici; f. sg. despótică, pl. despótice

DESPÓTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de despoţi; propriu despoţilor. Regim ~. /<fr. despotique

DESPÓTIC, -Ă adj. De despot; tiranic, absolutist, dictatorial. [Cf. fr. despotique].