TRIÁDĂ, traide, s.f. Reunire de trei elemente care formează împreună o unitate. [Pr.: tri-a-] – Din fr. triade, lat. trias, -adis.

TRIÁDĂ s. v. trio.

triádă s. f. (sil. tri-a-), g.-d. art. triádei; pl. triáde

TRIÁD//Ă ~e f. Grup din trei elemente cu proprietăţi asemănătoare care constituie o unitate. [G.-D. triadei; Sil. tri-a-] /<fr. triade

TRIÁDĂ s.f. 1. (Ant.) Reunire a trei divinităţi, trei fiinţe etc. ♦ Ansamblu format dintr-o strofă, o antistrofă şi o epodă în poezia greacă. 2. (În filozofia lui Hegel) Schemă de explicare a oricărui proces de dezvoltare, cuprinzând trei etape: teza, antiteza şi sinteza. 3. Grupare a trei entităţi, elemente cu proprietăţi asemănătoare. [Pron. tri-a-. / < fr., it. triade, lat. trias].