TRÚFĂ¹, trufe, s.f. 1. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile de culoare violetă-negricioasă, în formă de cartofi, care cresc în pământ (Tuber). 2. Produs de cofetărie făcut dintr-o cremă de ciocolată. – Din fr. truffe.

TRÚFĂ², trufe, s.f. (Înv.) Trufie. – Lat. *trufa.

TRÚFĂ s. v. aroganţă, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeţie, trufie, vanitate.

TRÚFĂ s. (BOT.) trufă de iarnă (Tuber mela-nosporum) = trufă neagră; trufă de vară (Tuber aestivum) = trufă văratică; trufă neagră v. trufă de iarnă; trufă văratică v. trufă de vară.

trufá vb., ind. prez. 1 sg. truféz, 3 sg. şi pl. trufeáză

trúfă (ciupercă, trufie) s. f., g.-d. art. trúfei; pl. trúfe

TRÚF//Ă ~e f. 1) Ciupercă comestibilă în formă de cartof, de culoare violetă-negricioasă, care se dezvoltă în pământ. 2) Preparat alimentar din cremă de ciocolată. /<lat. trufa

TRÚFĂ s.f. 1. (Liv.) Inducere în eroare; înşelătorie, şarlatanie. ♦ Abuz de încredere, escrocherie. 2. Gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, de culoare violetă-negricioasă, având forma unui cartof. 3. Produs de cofetărie preparat cu o cremă de unt şi ciocolată. [< fr. truffe, it. truffa, prov. trufa < lat.t. tufera].