TRUFÁŞ, -Ă, trufaşi, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Plin de trufie, peste măsură de mândru, de orgolios; înfumurat, arogant, îngâmfat. ♦ Care arată, care manifestă trufie, mândrie, îngâmfare. Privire trufaşă. 2. Măreţ, grandios, superb. – Trufă² + suf. -aş.

Trufaş ≠ modest

TRUFÁŞ adj. v. falnic, grandios, impozant, impresionant, impunător, maiestos, măreţ, monumental, semeţ, splendid, superb.

TRUFÁŞ adj. 1. v. îngâmfat. 2. mândru, orgolios, semeţ, (rar) superb. (Manifestă un ~ dispreţ pentru cei din jur.) 3. v. obraznic.

trufáş adj. m., pl. trufáşi; f. sg. trufáşă, pl. trufáşe

TRUFÁŞ ~ă (~i, ~e) şi substantival 1) (despre persoane) Care este plin de trufie; foarte mândru; orgolios; vanitos; infatuat. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă trufie. Vorbă ~ă. 3) Care este plin de mândrie şi demnitate; măreţ; falnic; semeţ. /trufă + suf. ~aş