URZÍ, urzesc, vb. IV. Tranz. 1. A pregăti, a întinde, a aşeza urzeala (1) în războiul de ţesut pentru a începe ţesutul. 2. Fig. A funda, a întemeia; a clădi; a concepe, a alcătui. ♦ Intranz. (Reg.) A lua fiinţă, a se forma, a se înfiripa. ♦ A născoci, a scorni, a inventa. 3. Fig. A pune la cale o acţiune (reprobabilă); a unelti, a complota. – Lat. ordire (= ordiri).

URZÍ vb. v. afla, alcătui, complota, concepe, conjura, conspira, constitui, crea, ctitori, descoperi, elabora, face, funda, găsi, gândi, imagina, institui, inventa, înfiinţa, întemeia, întocmi, născoci, organiza, plănui, plăsmui, proiecta, realiza, scorni, ticlui, unelti.

urzí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. urzésc, imperf. 3 sg. urzeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. urzeáscă

A URZ//Í ~ésc tranz. 1) (fire textile) A aşeza în stative sau în războiul de ţesut, trecând prin spată şi înfăşurând pe suluri. 2) fig. (planuri, idei, gânduri) A-şi reprezenta în minte; a-şi schiţa în gând; a plăsmui; a plămădi. 3) fig. (acţiuni duşmănoase, fapte reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a ţese; a unelti. 4) reg. A face să se urzească. /<lat. ordire

A SE URZ//Í se ~éşte intranz. reg. A lua fiinţă; a lua naştere; a apărea. /<lat. ordire