VITÉZĂ, viteze, s.f. 1. Rapiditate în deplasare; iuţeală, repeziciune. ♢ Loc. adv. În (plină) viteză = cu viteză (foarte) mare. ♢ Expr. Dă-i viteză = porneşte în grabă! mergi repede! (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a sili pe cineva să-şi părăsească obişnuita comoditate şi să acţioneze, să lucreze cu promptitudine, repede. 2. Raportul dintre spaţiul parcurs de un mobil şi timpul folosit pentru parcurgerea acestui spaţiu; raportul dintre variaţia unei mărimi şi timpul în care se produce această variaţie. ♢ Viteză cosmică = viteză cuprinsă între 7,912-16,6 km/secundă imprimată navelor cosmice de la înscrierea pe o orbită circulară a Pământului până la părăsirea sistemului solar. ♦ Spec. Ritmul în care se produce sau se repetă un proces chimic, fiziologic, electric etc., raportat la o unitate de timp. ♢ Viteză de sedimentare = interval de timp în care se depun hematiile în sângele rămas necoagulat, servind la diagnosticarea sau urmărirea evoluţiei unor boli. ♦ Fiecare dintre raporturile de demultiplicare dintre turaţia motorului unui vehicul şi turaţia arborelui care transmite mişcarea la roţile propulsoare ale vehiculului. – Din fr. vitesse.

VITÉZĂ s. 1. iuţeală, rapiditate, repeziciune, (livr.) celeritate, (rar) velocitate. (~ de deplasare a unui mobil.) 2. v. fugă. 3. v. grabă. 4. (FIZ.) viteză instantanee = viteză momentană; viteză momen-tană v. viteză instantanee.

vitéză s. f., g.-d. art. vitézei; pl. vitéze

VITÉZ//Ă ~e f. 1) Iuţeală cu care se parcurge o distanţă sau se efectuează o acţiune în- tr-un anumit timp. ~a unui avion. ~a luminii. ♢ În plină ~ cu o viteză mare. Dă-i ~! mergi, mişcă-te mai repede. A băga pe cineva în ~ a sili pe cineva să lucreze mai repede. 2) fiz. Perioadă de timp în care se produce schimbarea unei mărimi. ~ de răcire. 3) Raport dintre spaţiu şi timp la mişcarea unui corp. ~ iniţială. ~ medie. [G.-D. vitezei] /<fr. vitesse

VITÉZĂ s.f. 1. Rapiditate în deplasare; iuţeală. ♦ (Fiz.) Variaţia unei mărimi fizice în unitatea de timp. 2. Raportul dintre spaţiul parcurs de un mobil şi timpul folosit pentru parcurgere. 3. (Med.) Viteză de sedimentare = reacţie de laborator prin care se măsoară ritmul depunerii globulelor roşii, ritm care evidenţiază un proces infecţios latent. 4. (Fot.) Timp de expunere. 5. (Mat.) Vector definit ca derivata vectorului de poziţie a unui punct material. [< fr. vitesse].