VOINÍC, -Ă, voinici, -ce s.m., adj. I. S.m. 1. Tânăr bine făcut, chipeş, curajos, viteaz, îndrăzneţ. ♢ Voinic de codru sau voinicul codrului = haiduc. 2. Flăcău, fecior. 3. (Înv.) Soldat, ostaş. II. Adj. (Despre oameni) Bine făcut, robust, viguros, vânjos. – Din bg., scr. vojnic.

Voinic ≠ becisnic, debil, molatic, slab, slăbănog

VOINÍC adj. 1. v. robust. 2. v. voluminos. 3. v. corpolent. 4. legat, robust, solid, viguros, vânjos, zdravăn. (Un trup ~.)

VOINÍC adj. v. brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneţ, neînfricat, semeţ, viteaz.

VOINÍC s. v. erou, fecior, flăcău, militar, ostaş, oştean, soldat, tânăr, viteaz.

voiníc s. m., adj. m., pl. voiníci; f. sg. voinícă, g.-d. art. voinícei, pl. voiníce

VOINÍ//C ~că (~ci, ~ce) şi substantival Care are o mare putere fizică; puternic. /<sl. vojniku