ZBÂRLÍ, zbârlesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre păr, blană, pene etc.; la pers. 3) A se ridica (sau a da impresia că se ridică) în sus (de spaimă, de mânie etc.); a se amesteca dezordonat, a se încâlci. ♢ Tranz. Vântul îi zbârleşte părul. 2. Tranz. A răscoli; a agita (suprafaţa unei ape). 3. Refl. Fig. (Despre fiinţe) A se supăra, a se mânia, a se zborşi. 4. Refl. Fig. (Despre vreme; la pers. 3) A se strica, a se înrăutăţi. [Var.: zburlí vb. IV] – Et. nec.

ZBÂRLÍ, zbârlésc, vb. IV. ~ (zbâr + suf. expresiv -li)

ZBÂRLÍ vb. 1. v. ciufuli. 2. a i se ridica, (reg.) a i se arici. (I s-a ~ părul de frică.) 3. v. înfoia.

ZBÂRLÍ vb. v. cuta, încreţi, înrăutăţi, supăra, tremura, undui.

zbârlí/zburlí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zbârlésc/zburlésc, imperf. 3 sg. zbârleá/zburleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zbârleáscă/zburleáscă

zbârlí/zburlí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zbârlésc/zburlésc, imperf. 3 sg. zbârleá/zburleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zbârleáscă/zburleáscă

A ZBÂRL//Í ~ésc tranz. 1) A face să se zbârlească. 2) (fiinţe) A supune unei acţiuni de dezordonare a părului; a ciufuli. 3) (ape) A face să se mişte în valuri mici. /Orig. nec.

A SE ZBÂRL//Í mă ~ésc intranz. 1) (de-spre păr, pene) A se ridica în sus; a se face vâlvoi. 2) fig. (despre persoane) A deveni furios; a se înfuria; a se zborşi. 3) (despre timp) A se schimba în rău; a deveni nefavorabil; a se strica; a se înrăutăţi. /Orig. nec.