APĂRÁ, ápăr, vb. I. Tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susţine împotriva unei acţiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraş etc.; a menţine o poziţie prin luptă. ♦ Refl. A se împotrivi unui atac, unei acţiuni ostile. 2. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti. 3. A susţine pe cineva sau ceva, respingând obiecţiile aduse; a pleda cauza cuiva înaintea justiţiei. ♦ Refl. A aduce în sprijinul său argumentele necesare spre a dovedi că este pe nedrept învinuit. – Lat. aparare „a pregăti, a dispune“.

A (se) apăra ≠ a ataca

APĂRÁ vb. v. evita, feri, împiedica, îndepărta, înlătura, ocoli, opri, preîntâmpina, preveni, refuza, respinge, reţine.

APĂRÁ vb. 1. a feri, a ocroti, a păzi, a proteja, (livr.) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv. şi reg.) a ocoli, (înv.) a veghea, (fig.) a acoperi. (Să-i ~ de primejdie.) 2. (grecism înv.) a (se) diafendisi. (Se ~ împotriva duşmanului.) 3. (înv. şi pop.) a ţine. (A ~ multă vreme cetatea.) 4. (JUR.) (înv.) a sprijini. (L-a ~ în proces.) 5. v. pleda. 6. v. dezvinovăţi.

apărá vb., ind. prez. 1 sg. ápăr, 3 sg. şi pl. ápără, 1 pl. apărăm

A SE APĂRÁ mă apăr intranz. A-şi demonstra nevinovăţia, aducând argumentele necesare. /<fr. apparare

A APĂRÁ ápăr tranz. 1) (cauze, argumente etc.) A susţine acordând ajutor împotriva unei acţiuni ostile. 2) A avea în pază; a lua sub ocrotire; a ocroti; a proteja; a supraveghea; a veghea; a păzi. 3) A pune la adăpost; a feri; a păzi. ~ de îngheţuri. 4) A menţine prin luptă. ~ o cetate. 5) A susţine în faţa unei instanţe judecătoreşti. 6) fig. A susţine respingând obiecţiile aduse. ~ o cauză. ~ o idee. 7) sport A feri de atacurile adversarului. /<lat. apparare

apărá (-r, -át), vb. – 1. A opri, a se împotrivi. 2. A ocroti, a păzi, a pune la adăpost. – 3. A feri, a ocoli, a eschiva. – Mr. apăr, istr. opăr. Lat. appărāre (Puşcariu 93; Candrea-Dens., 63; REW 534; DAR); cf. it. appararse, prov. apará, sp. aparar. Toate celelalte formaţiuni romanice par neol. Evoluţia semantică de la „a prepara“, sens propriu al cuvîntului lat., la „a opri“ pare a fi anterioară rom., cf. sp. parar. De aici, trecerea la „a ocroti, a păzi“ este firească, deoarece „a ocroti“ ceva înseamnă „a opri“ duşmanul; cf. sp. amparar şi fr. défendre „a opri“ şi „a interzice“. Acelaşi sens în it. riparare „a opri“. calabr. apparari „a se pune la adăpost“. Der. apărare, s.f. (acţiunea de a apăra); apărat, s.n. (apărare); apărat, adj. (interzis); apărătoare, s.f. (evantai; dig de apărare; în general, orice obiect care protejează); apărătoare, s.f. (specie de mentă); apărător, s.m. (persoană care apără); apărătură, s.f. (obstacol,; tărie, forţă); neapărat, adj. (fără protecţie, descoperit); neapărat, adv. (inevitabil, obligatoriu; neîndoios, sigur).