ÁRDE, ard vb. III. I. Intranz. (Despre foc) A fi aprins. II. 1. Tranz. A da foc, a băga în foc. ♢ Expr. A arde cu fierul roşu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroşit în foc; b) a înfiera; a stigmatiza (pe cineva). 2. Tranz., refl. şi intranz. A (se) consuma, a (se) distruge prin foc. ♦ Tranz. A strica o mâncare expunând-o prea mult la acţiunea focului. ♢ Refl. S-a ars mâncarea. ♦ Tranz. A distruge printr-o reacţie chimică. 3. Tranz. şi intranz. A încinge, a încălzi (tare). ♦ Tranz. A expune acţiunii focului (în procesul de fabricare) obiecte de lut, de ceramică etc. ♦ Tranz. A dezinfecta un instrument trecându-l prin flacără. ♦ Tranz. A cauteriza o rană. III. Intranz. 1. A răspândi lumină; a luci, a străluci. Lampa arde. 2. (Despre soare) A răspândi căldură mare; a dogori; a fi fierbinte. ♦ Tranz. şi refl. A (se) bronza, a (se) pârli (prea tare). IV. 1. Refl. şi tranz. A suferi sau a face să sufere o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) frige. ♦ Tranz. A produce o senzaţie asemănătoare cu o arsură. 2. Tranz. Fig. A da o lovitură. I-a ars o palmă. ♦ (Fam.) A face ceva cu pasiune. Îi arde o horă. ♦ Tranz. şi refl. (Fam.) A (se) păcăli, a (se) înşela. 3. Intranz. A se înroşi tare (din cauza unei stări emotive). ♦ A avea febră. ♦ Fig. A fi cuprins de un sentiment profund, puternic. ♢ Expr. A-i arde (cuiva) de ceva = a simţi o dorinţă (arzătoare); a avea dispoziţia să..., a avea chef de... – Lat. ardere.

A arde ≠ a se stinge

ÁRDE vb. v. ademeni, amăgi, bănui, da, încânta, înşela, minţi, momi, păcăli, prosti, purta, sclipi, străluci, trage, trişa.

ÁRDE vb. 1. a dogori, a frige, a pârjoli, (pop.) a pripi, a zăpuşi, (înv. şi reg.) a păli, a prigori. (Soarele ~.) 2. v. încinge. 3. a (se) mistui. (Focul a ~ totul.) 4. v. incinera. 5. v. frige. 6. v. cauteriza. 7. v. bronza. 8. v. lumina.

árde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ard, imperf. 3 sg. ardeá, perf. s. 1 sg. arséi, 1 pl. árserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. árdă (şi árză în expresia arză-l focul); imper. 2 sg. tranz. árde!, intranz. arzi!, 2 pl. árdeţi!; part. ars

A SE ÁRDE mă ard intranz. 1) (despre oameni sau despre corpul lor) A se bronza prea tare. 2) fig. A suferi un eşec; a rămâne păgubaş; a se frige; a se pârli. /<lat. ardere

A ÁRDE ard 1. intranz. 1) (despre foc) A fi aprins. 2) (despre obiecte, lucruri etc.) A se distruge prin foc; a se preface în cenuşă. Pădurea arde. 3) A emite lumină; a lumina. Lampa arde. 4) (despre surse de căldură) A emana radiaţii calorice; a răspândi căldură foarte mare; a frige; a dogorî; a pârjoli; a pârli; a păli. Soba arde. 5) fig. (despre persoane sau despre părţi ale corpului lor) A avea temperatură ridicată. 6) fig. (despre faţă, obraji) A se înroşi din cauza unei stări emotive. 7) A fi cuprins de un sentiment puternic. ~ de ru-şine. 8) A avea mare dorinţă (de ceva). A-i ~ de plecare. 2. tranz. I. 1) A distruge prin foc; a preface în cenuşă. ~ o scrisoare. 2) A consuma dând la foc. ~ toate lemnele. 3) (mâncăruri) A face să-şi piardă calităţile, expunând prea mult acţiunii focului. 4) (cărămidă, obiecte de ceramică etc.) A supune acţiunii focului în procesul de fabricaţie. 5) (instrumente) A trece prin foc în vederea dezinfectării. 6) (ţesuturi bolnave) A distruge cu cauterul; a cauteriza. 7) (fiinţe sau părţi ale corpului lor) A face să suporte o durere fizică (atingând de foc sau de ceva fierbinte); a frige. 8) fig. A face să simtă o senzaţie asemănătoare cu o arsură. II. (în îmbinări) 1) (sugerând ideea de bătaie) ~ o palmă. ~ un bici. 2) (sugerând ideea realizării din plin a unui proces) ~ un cântec. ~ o sârbă. III. (în imprecaţii) Ardă-l (sau arză-l) focul (să-l ardă)! /<lat. ardere

árde (-d, -rs), vb. – 1. A fi aprins. – 2. A mistui, a consuma prin foc. – 3. A încălzi soarele, a pîrjoli. – 4. A încălzi. – 5. A se consuma grăsimile organice, a se produce combustie internă. – 6. A avea călduri sau febră, ca urmare a arderilor din organism. – 7. A fi mistuit de focul patimii. – 8. A ustura, a durea, a produce suferinţă. – 9. A încălzi, a dogorî. – 10. a înşela, a trage pe sfoară, a escroca. – 11. A avea chef de ceva. – 12. A face ceva de mîntuială, a da rasol. – 13. (Arg.) A avea relaţii sexuale cu o femeie. – Mr. ardu, ardire, megl. ard, istr. ordu. Lat. *ardĕre, în loc de ardēre (Puşcariu 114; Candrea-Dens., 78; REW 620; DAR); cf. vegl. ardar, it. ardere, prov., v. fr. ardre (cf. v. fr. ardoir ‹ ardēre), cat., sp., port. arder. Cf. arşiţă, arsură. Der. ardească, s.f. (dans tipic din Bucov.), dans legat de obiceiurile populare ale focurilor de Bobotează, şi al cărui nume vine de la pericolul de a-şi arde hainele la care s-ar expune cei care îl joacă, dacă nu ar fi atenţi (DAR nu cunoaşte originea acestui cuvînt); ardei, s.m., pe care Körting 826 îl deriva de la lat. *ardivus (respins de Densusianu, Rom., XXXIII, 274) este probabil un pl. vechi de la *ardel, formaţie dim.; ardeia, vb. (a condimenta cu ardei); ardeietură, s.f. (boia de ardei); arzător, adj. (fierbinte, puternic, intens, palpitant). Din. rom. a trecut în. mag. árdelj „ardei“ (Edelspacher 8).