COLŢ, (I, II 4) colţuri, s.n. (II, III) colţi, s.m. I. S.n. 1. Punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri. ♢ Colţul gurii = fiecare dintre cele două extremităţi laterale ale gurii, unde se întâlnesc buzele. ♦ Fiecare dintre unghiurile formate de două străzi care se întâlnesc; locul format de fiecare dintre aceste unghiuri. ♢ Expr. Colţ cu... = în unghiul format de străzile... 2. Porţiune dintr-un obiect sau dintr-un loc cuprinsă între extremităţile reunite ale laturilor lui. ♦ (În publicistică) Rubrică rezervată unei anumite specialităţi. ♦ Margine, extremitate. ♢ Colţ de pâine = coltuc (1); p. gener. orice bucată de pâine (tăiată de la o margine). ♦ Porţiune dintr-o încăpere cuprinsă între extremităţile reunite ale pereţilor. ♢ Expr. A da din colţ în colţ = a recurge la tot felul de subterfugii pentru a ieşi dintr-o încurcătură. A pune (un copil) la colţ = a pedepsi un copil, aşezându-l într-un ungher al camerei cu faţa la perete. 3. Loc îndepărtat, retras, dosnic; refugiu, ascunziş. ♢ Expr. În (sau din) toate colţurile = în (sau din) toate părţile. II. S.m. 1. Dinte al animalelor (p. ext. şi al oamenilor), în special caninul. ♢ Expr. A-şi arăta colţii = a manifesta o atitudine agresivă, aprigă. A (se) lua la colţi = a (se) certa, a fi gata de încăierare. A avea colţi (sau un colţ) = a fi dârz; a fi obraznic. ♦ Fragment dintr-un dinte sau dintr-o măsea ruptă. 2. Fiecare dintre vârfurile lungi şi ascuţite ale greblei, furcii sau ale altor instrumente asemănătoare. 3. Fiecare dintre cuiele de fier pe care le aplică cineva pe talpa încălţămintei de iarnă ca să nu alunece pe gheaţă; ţintă. 4. Vârf ascuţit şi proeminent de stâncă, de gheaţă etc. 5. Vârful plantelor, în special al ierbii, la începutul dezvoltării lor, când încolţesc. 6. Compus: colţii-babei = plantă erbacee târâtoare cu frunze penate, cu flori galbene şi cu fructe ţepoase (Tribulus terrestris). III. S.m. 1. Fiecare dintre tăieturile de formă aproximativ triunghiulară făcute pe marginea unei stofe; dantelă împletită în această formă. 2. Şuviţă de păr ondulată trasă pe frunte sau pe tâmple. – Din bg. kolec, scr. kolac.

COLT, colturi, s.n. Tip de revolver sau de pistolet. – Din engl. Colt, fr. colt.

COLŢ s. 1. cotlon, ungher, unghi, (reg.) corn, cot, (Olt. şi Transilv.) ungheţ. (Într-un ~ al odăii.) 2. v. extremitate. 3. colţul gurii v. comisură. 4. v. ca-nin. 5. v. dinte. 6. dinte, măsea. (~ la grapă.) 7. dinte, zimţ. (~ al ferăstrăului.) 8. ţintă, (reg.) cui. (~ pe talpa încălţămintei.) 9. (BOT.) colţul-ba-bei (Tribulus terrestris) = (reg.) păducheriţă, păducherniţă, păduchele-calului, păduchele-ele-fantului.

colt s. n., pl. cólturi

colţ (dinte) s. m., pl. colţi

colţ (unghi, extremitate) s. n., pl. cólţuri

COLŢ² ~i m. 1) Dinte cu vârf ascuţit, situat între dinţii incisivi şi măsele; dinte canin. ~i de morsă. ~i de elefant. ♢ A-şi arăta ~ii a-şi da pe faţă firea agresivă. A fi la ~i cu cineva a trăi rău cu cineva; a nu se putea înţelege. 2) Bucată rămasă dintr-un dinte rupt. 3) Fiecare dintre piesele în formă de cui ale unei unelte agricole; dinte. ~i de greblă. ~ de furcă. 4) Cui cu gămălia mare şi crestată, care se aplică pe talpa încălţămintei de sport sau de iarnă pentru a împiedica alunecarea. 5) Vârful unei plante, mai ales al ierbii, când răsare din pământ. ♢ A da (sau a scoate, a prinde) ~i a încolţi. 6) Proeminenţă cu vârf ascuţit. ~ de stâncă. 7) Fiecare dintre tăieturile triunghiulare făcute pe marginea unei stofe; zimţ. 8): Floare-de-~ mică plantă erbacee, cu frunze albicioase, pufoase şi ascuţite, care creşte pe crestele stâncoase ale munţilor; floarea-doamnei; albumeală; edelvais. /<bulg. kolec, sb. kolac

COLŢ¹ ~uri n. 1) Loc unde se întâlnesc două laturi sau două muchii ale unui obiect. ~ul mesei. ~ul batistei. ♢ ~ul gurii fiecare din cele două extremităţi ale gurii unde se întâlnesc buzele. ~ de pâine bucata de la margine a unei pâini; călcâi. ~ de stradă unghi format de două străzi care se întretaie. 2) Parte a unei încăperi, unde se unesc doi pereţi alăturaţi; ungher. ♢ A da din ~ în ~a face eforturi disperate pentru a scăpa de ceva. 3) (în publicistică) Rubrică rezervată unei anumite specialităţi. ~ satiric. 4) Loc, departe de ochii lumii, care serveşte drept refugiu pentru cineva. ♢ ~ de ţară loc retras. În (sau din) toate ~urile (lumii) în (sau din) toate părţile; (de) pretutindeni. La ~ de ţară şi la mijloc de masă într-un loc ferit, dar avantajos. 5) Broboadă subţire în formă de triunghi. /<bulg. kolec, sb. kolac

COLT s.n. Pistolet automat american de calibru 11,4 mm. [< engl., fr. colt, cf. Colt – fabricantul acestei arme].

COLT s. n. revolver sau pistolet american de calibru 11,43 mm, cu încărcare automată. (<engl., fr. colt)

COLT s.n. Arma automata americana de calibru 11,4 mm.