DEZLEGÁ, dezlég, vb. I. Tranz. 1. A deschide ceva desfăcând legătura cu care este închis; a desface. ♢ Expr. A dezlega sacul = a spune tot ce îl frământă, toate veştile pe care le ştie. A dezlega punga = a da bani, a cheltui. ♦ A face să nu mai fie înnodat, legat. ♦ Tranz. şi refl. A (se) desface din legături, a (se) elibera din strânsoare. ♢ Expr. (Tranz.) A(-i) dezlega (sau, refl., a i se dezlega cuiva) limba = a face pe cineva (sau a începe singur) să vorbească, să se destăinuiască. 2. (Mai ales în practicile religioase, în basme) A scuti de obligaţiile avute sau asumate, de jurăminte etc., a da voie să nu facă un lucru. ♦ (În religia creştină) A face să i se ierte cuiva păcatele (prin rugăciuni). 3. A găsi soluţia unei probleme, a unei ghicitori, a unei enigme etc.; a rezolva. ♦ A citi, a descifra (un scris neciteţ). – Lat. disligare.

A dezlega ≠ a lega

DEZLEGÁ vb. v. declanşa, dezlănţui, isca, izbucni, porni, stârni.

DEZLEGÁ vb. 1. a (se) desface. (A ~ un pachet.) 2. v. deznoda. 3. v. rezolva. 4. v. ghici. 5. v. ierta.

dezlegá vb., ind. prez. 1 sg. dezlég, 3 sg. şi pl. dezleágă

A SE DEZL//EGÁ pers. 3 se ~eágă intranz. 1) A se desface dintr-o legătură; a se desprinde din locul unde a fost legat. ♢ A i se ~ cuiva limba a) a începe să vorbească; b) a se destăinui. 2) (despre animalele legate) A se elibera dintr-o legătură. /<lat. disligare

A DEZLEGÁ dezlég tranz. 1) A face să se dezlege. ♢ ~ punga a) a cheltui; b) a da bani. ~ sacul a spune tot ce are de spus. 2) A scuti de o obligaţie. 3) rel. (persoane) A ierta de păcate. 4) (probleme) A examina amănunţit, oferind o soluţie; a rezolva; a delibera; a soluţiona. 5) (ghicitori, enigme, şarade) A pătrunde cu mintea, găsind explicaţia. /<lat. disligare