EXPLICÁ, explíc, vb. I. Tranz. A face să fie mai uşor de înţeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecţie, o temă etc. 2. Intranz. şi tranz. (Despre axiome, principii, legi ştiinţifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăţi etc. 3. Refl. A-şi motiva acţiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. şi tranz. A înţelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicaţie. ♦ Tranz. şi refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situaţie cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare.

EXPLICÁ vb. 1. v. lămuri. 2. v. rezolva. 3. v. glosa. 4. v. demonstra. 5. v. analiza. 6. v. înţelege. 7. v. jus-tifica.

explicá vb., ind. prez. 1 sg. explíc, 3 sg. şi pl. explícă

A SE EXPLICÁ mă explíc intranz. 1) A-şi motiva acţiunile sau vorbele; a se justifica. 2) A se edifica (unul cu altul) în privinţa unei chestiuni litigioase. [Sil. ex-pli-ca] /<fr. expliquer, lat. explicare

A EXPLICÁ explíc tranz. 1) (persoane) A face să înţeleagă; a lămuri; a arăta. 2) (lecţii, materii de studiu) A expune oral în faţa auditoriului (într-o instituţie de învăţământ) cu scop instructiv; a preda. 3) (cauze, motive etc.) A afla prin analiză serioasă. [Sil. ex-pli-ca] /<fr. expliquer, lat. explicare

EXPLICÁ vb. I. 1. tr. A arăta, a clarifica, a lămuri (ceva obscur). ♦ A descoperi, a lămuri cauza; a demonstra, a arăta. ♦ (Fam.) A preda o lecţie; a face expunerea unor cunoştinţe în cadrul lecţiei. 2. refl. A se justifica, a-şi lămuri (vorbele, faptele etc.) ♦ A se înţelege, a se pricepe. ♦ (Despre persoane) A-şi da lămuriri reciproce referitor la o chestiune, a limpezi o situaţie. [P.i. explíc, var. esplica vb. I. / cf. fr. expliquer, lat. explicare].