GÂLCEÁVĂ, gâlcevi, s.f. (Pop.) Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situaţie creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă. – Din bg. gălčava.

GÂLCEÁVĂ s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, nemţişor, scandal, surguci, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

gâlceávă s. f., g.-d. art. gâlcévii; pl. gâlcévi

GÂLC//EÁVĂ ~évi f. Schimb de vorbe răstite (între două sau mai multe persoane); ceartă; sfadă. [G.-D. gâlcevii] /<bulg. gălţava