IMPÚLS, impulsuri, s.n. 1. Îndemn, stimulent, avânt (în realizarea unei acţiuni); (Fiziol.) Mişcare bruscă şi momentană, determinată de acţiunea stimulenţilor nervoşi şi orientată spre executarea unui anumit act. 2. Mărime fizică egală cu produsul dintre masa şi viteza unui corp în mişcare. 3. Variaţie bruscă, intensă şi de scurtă durată a unei mărimi variabile; impulsie. Impulsul curentului electric. – Din lat. impulsus.

IMPÚLS s. 1. v. imbold. 2. (FIZ.) cantitate de mişcare. 3. (MED.) impuls cardiac v. şoc apexian.

impúls s. n., pl. impúlsuri

IMPÚLS ~uri n. 1) Factor (intern sau extern) care îndeamnă la o acţiune; imbold; îndemn; stimulent. 2) fiz. Mărime egală cu produsul dintre masa unui corp şi viteza lui. 3) fiziol. Undă de excitaţie transmisă prin intermediul căilor nervoase. 4) Emisiune de scurtă durată a unui curent electric. ~ luminos. /<lat. impulsus

IMPÚLS s.n. 1. Îndemn, imbold, avânt (la o acţiune etc.). ♢ Impuls primar = impuls iniţial atribuit mistic divinităţii, căruia i s-ar datora mişcarea materiei. 2. Mişcare bruscă şi momentană, determinată de acţiunea stimulenţilor nervoşi şi orientată spre executarea unui act determinat. ♦ Tendinţă morbidă a unor bolnavi mintali de a executa acţiuni periculoase. 3. (Fiz.) Mărime egală cu produsul dintre valoarea unei forţe şi timpul în care ea acţionează. [< lat. impulsus, cf. it. impulso, fr. impulsion].