MUIÁ, moi, vb. I. 1. Tranz. A introduce un obiect într-un lichid, a îmbiba cu lichid; a înmuia. ♦ Spec. A băga rufele în apă cu sodă sau cu săpun şi a le ţine câtva timp înainte de a le spăla. ♦ A întinge cu pâine sau cu mămăligă în sos, în grăsime etc. 2. Tranz. A uda, a stropi. ♦ A scălda. 3. Tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni mai moale, mai puţin consistent, mai puţin ţeapăn. ♢ Expr. (Tranz.) A muia oasele (sau ciolanele) cuiva = a bate foarte tare pe cineva. 4. Refl. A-şi pierde puterile, a slăbi, a se moleşi. ♦ (Despre ger) A scădea în intensitate, a deveni mai puţin aspru. 5. Tranz. şi refl. Fig. A (se) potoli, a (se) calma, a (se) linişti. ♦ A (se) îmblânzi, a (se) înduioşa; a (se) îndupleca. 6. Tranz. şi refl. (Fon.) A (se) palataliza. – Din moale. Cf. fr. m o u i l l e r.

A (se) muia ≠ a (se) întări

MUIÁ vb. v. atenua, calma, ceda, descreşte, diminua, domoli, îndupleca, lăsa, linişti, micşora, modera, pondera, potoli, reduce, scădea, slăbi, tempera.

MUIÁ vb. 1. v. înmuia. 2. (pop.) a întinge. (~ pâinea în sos.) 3. v. terciui. 4. v. moleşi. 5. v. blegi. 6. a se încălzi, (prin Munt. şi Olt.) a se pricăli, (înv.) a se încări. (Vremea s-a mai ~.) 7. (FON.) a (se) palataliza.

muiá vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. moi, 3 sg. şi pl. moáie, 1 pl. muiém, 2 pl. muiáţi, imperf. 3 sg. muiá; ger. muínd

muia care se scurge din organul sexual barbatesc