NATURÁL, -Ă, naturali, -e, adj., adv., s.n. I. Adj. 1. Care se referă la natură (1), care aparţine naturii; care se găseşte în natură. ♢ Bogăţie naturală = bogăţie (necultivată) a solului sau a subsolului, a unei regiuni, a unei ţări. Ştiinţele naturale = ştiinţele naturii, v. natură. Graniţă naturală = graniţă marcată de o apă sau de o formă de relief. Drept natural = (în concepţia unor filozofi) drept considerat ca imuabil şi universal, care ar exista în afara structurilor sociale, decurgând fie din natura sau raţiunea umană, fie din voinţa sau raţiunea divină. 2. Care este generat, produs, creat de natură (1), fără intervenţia omului; p. ext. veritabil, curat, pur. 3. Care este lipsit de artificiu, de rafinament, de afectare, simplu; care se realizează spontan, fără efort sau constrângere. ♢ (Adverbial) Vorbeşte natural. 4. Care este conform cu natura cuiva, înnăscut, nativ; propriu, specific cuiva. 5. Care concordă, se potriveşte cu faptele din realitatea obiectivă, cu ordinea firească a lucrurilor; normal, firesc. ♢ Moarte naturală = moarte survenită în chip firesc, moarte bună (din cauza bătrâneţii). Mărime naturală = (reproducere în) mărime reală a modelului în artele plastice şi în fotografie. ♦ (Despre copii) Născut în afara căsătoriei; nelegitim. II. Adv. Fireşte, desigur, bineînţeles. III. S.n. (Astăzi rar) Naturaleţe, simplitate. – Din lat. naturalis, it. naturale, fr. naturel, germ. Naturell.

Natural ≠ artificial, miraculos, nenatural

NATURÁL s. v. caracter, degajare, dezinvoltură, fire, firesc, naturaleţe, natură, simplitate, spontaneitate, structură, temperament.

NATURÁL adj., adv. 1. adj. (livr.) elementar. (Forţele ~.) 2. adj. v. simplu. 3. adj. v. sălbatic. 4. adj. pur, veritabil, (livr.) genuin. (Un produs ~.) 5. adj. curat, neamestecat, pur, (înv. şi pop.) sadea. (Vin ~.) 6. adj. v. înnăscut. 7. adj. v. bastard. 8. adj. degajat, dezinvolt, firesc, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan, (livr.) nonşalant, (înv.) prostatic. (O atitudine ~; cu gesturi ~.) 9. adj. v. firesc. 10. adv. v. desigur.

naturál adj. m., pl. naturáli; f. sg. naturálă, pl. naturále

naturál s. n.

NATURÁL² -ă (~i, ~e) 1) Care ţine de natură; propriu naturii. ♢ Ştiinţe ~e totalitate a ştiinţelor care se ocupă cu studiul naturii. Economie ~ă formă de economie în care bunurile materiale se produc nu pentru schimb, ci pentru satisfacerea necesităţilor gospodăriei producătoare. 2) Care este creat de natură (fără intervenţia omului). Gaz ~. ♢ Frontieră ~ă frontieră marcată de elemente ale naturii fizice (râuri, munţi etc.). Bogăţii (sau resurse) ~e bogăţii aflate în solul sau subsolul unei regiuni sau ţări. 3) Care este în natura lucrurilor; care este în con-cordanţă cu ordinea obişnuită a lucrurilor; firesc; normal. ♢ Moarte ~ă moarte survenită în chip firesc (din cauza bătrâneţii); moarte bună. Mărime ~ă mărime care corespunde dimensiunilor reale ale modelului (în artele plastice şi în fotografie). 4) Care este obţinut direct din natură. Mătase ~ă. 5) Care exclude orice afectare. Ten ~. ♢ Vin ~ vin obţinut prin fermentarea sucului de struguri, fără amestecuri străine. Număr ~ fiecare din-tre numerele întregi pozitive (1, 2, 3, 4 etc.). 6) Care este moştenit de la natură; înnăscut; congenital. Fire ~ă. 7) Care este lipsit de artificii sau rafinament; neafectat. Stil ~. 8) Care ţine de natura umană; propriu funcţiilor vitale ale omului. Necesităţi ~e. 9): Copil ~ copil născut în afara căsătoriei; copil nelegitim. /<lat. naturalis, it. naturale, fr. naturel, germ. naturell

NATURÁL¹ adv. 1) În mod firesc; simplu; uşor. 2) (folosit pentru a-şi exprima acordul) Desigur, bineînţeles. /<lat. naturalis, it. naturale, fr. naturel, germ. naturell

NATURÁL, -Ă adj. 1. Referitor la natură, al naturii; din natură. ♦ Curat, neamestecat. 2. Firesc, obişnuit, simplu; adevărat. // adv. Fireşte, desigur. // s.n. Naturaleţe, simplititate. [Cf. lat. naturalis, fr. naturel].