NESTRĂMUTÁT, -Ă, nestrămutaţi, -te, adj. 1. Care nu se clinteşte sau nu poate fi mutat din loc, care rămâne fix, stabil; p. ext. trainic, durabil. 2. Fig. (Despre oameni şi acţiunile lor, despre întâmplări etc.) Care nu poate fi clintit, schimbat; statornic, ferm, hotărât. – Ne- + strămutat.

NESTRĂMUTÁT adj. 1. v. definitiv. 2. v. hotărât. 3. v. fidel.

NESTRĂMUTÁT adj. v. durabil, rezistent, solid, trainic.

nestrămutát adj. m. (sil. mf. -stră-), pl. nestrămutáţi; f. sg. nestrămutátă, pl. nestrămutáte

NESTRĂMUTÁ//T ~tă (~ţi, ~te) (negativ de la strămutat) 1) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădeşte stabilitate, fermitate; statornic. ♢ De ~ care nu poate fi strămutat. /ne- + strămutat