SĂLÁŞ, sălaşe, s.n. (Pop.) 1. Adăpost unde cineva capătă temporar găzduire. 2. Construcţie rudimentară făcută în câmp şi folosită ca adăpost temporar pentru oameni şi animale. 3. Locuinţă, casă. ♦ Staul, grajd. ♦ Culcuş. 4. Aşezare omenească. ♦ Locuitorii acestei aşezări. 5. Mică aşezare de ţigani (nomazi); grup de familii de ţigani (nomazi) sub conducerea unui vătaf. [Pl. şi: sălaşuri] – Din magh. szállás.

SĂLÁŞ s. 1. v. găzduire. 2. v. locuinţă. 3. v. şatră. 4. v. adăpost. 5. v. vizuină.

SĂLÁŞ s. v. acaret, aşternut, campament, cătun, cort, coşciug, culcuş, dependinţă, grajd, lagăr, pat, placentă, reşedinţă, sat, sediu, sicriu, staul, stână, tabără, târlă.

săláş s. n., pl. săláşe/săláşuri

SĂLÁŞ ~e n. 1) Construcţie rudimentară improvizată în câmp, servind ca adăpost; colibă. 2) Adăpost temporar; gazdă vremelnică. 3) rar Încăpere sau grup de încăperi, în care locuieşte sau poate locui o persoană; locuinţă; 4) înv. Aşezare omenească de proporţii mici; cătun. 5) Adăpost pentru animale. 6) Aşezare mică de ţigani nomazi. 7) înv. Grup de familii de ţigani (sub conducerea unui bulibaşă). [Pl. şi sălaşuri] /< ung. szallas