SPÉCTRU, spectre, s.n. 1. Ansamblu de valori fizice pe care le poate lua, în condiţii determinate, o mărime dată. ♦ Ansamblul imaginilor obţinute prin descompunerea, cu un instrument optic, a radiaţiei electromagnetice complexe. ♦ Totalitatea liniilor de fluid în mişcare, a liniilor de câmp dintr-un magnet etc. ♦ Totalitate a radiaţiilor electromagnetice ale unui corp ceresc, dispuse în funcţie de lungimea lor de undă sau de frecvenţă (şi înregistrate). 2. Fantasmă, fantomă. ♦ Fig. Ceea ce produce îngrijorare, spaimă; pericol iminent. – Din fr. spectre, germ. Spektrum.

SPÉCTRU s. 1. v. fantomă. 2. chip, imagine, umbră, vedenie, viziune. (~l morţii.)

spéctru s. n., art. spéctrul; pl. spéctre

SPÉCTR//U ~e n. 1) Totalitate a valorilor pe care le poate căpăta o mărime fizică în condiţii determinate. ~ optic. ~ electric. ~ mecanic. ~ acustic. 2) Ansamblu de radiaţii colorate căpătate prin descompunerea razelor de lumină. ~ solar. 3) livr. Chip ireal, creat de fantezie, care provoacă spaima; vedenie; arătare; nălucă; stafie; fantomă. 4) Pericol mare, gata să se producă. ~ul secetei. [Sil. spec-tru] /<fr. spectre, germ. Spektrum

SPÉCTRU s.n. 1. Ansamblul radiaţiilor de frecvenţe diferite care alcătuiesc o radiaţie electromagnetică complexă. ♢ Spectru atomic = spectru creat prin tranziţii electronice în atomii elementelor; spectru molecular = spectru creat prin tranziţii între nivelele energetice ale moleculelor aflate în stare liberă. ♦ Ansamblu de valori pe care le poate lua o anumită mărime în condiţii determinate. 2. Totalitatea radiaţiilor electromagnetice ale unui corp ceresc dispuse în funcţie de lungimea lor de undă sau de frecvenţă. ♢ Spectru solar = spectrul radiaţiei emise de Soare. 3. Fantomă, vedenie, fantasmă. ♦ (Fig.) Ceea ce produce spaimă; pericol iminent. 4. Spectru floristic = raportul cantitativ, exprimat în procente, dintre familiile de plante care formează flora unui anumit teritoriu. [Pl. -re, (s.m.) -ri. / cf. fr. spectre, lat. spectrum].